Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TOLERÁ, tolerez, vb. I. Tranz. A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. – Din fr. tolérer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOLERÁ vb. I. tr. A îngădui, a permite (ceva nepermis). ♦ A admite, a suporta în apropiere (pe cineva). [Cf. fr. tolérer, lat. tolerare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TOLERÁ vb. tr. a îngădui, a permite (ceva nepermis). ◊ a admite, a suporta în apropiere (pe cineva). ♦ a ~ un medicament, un tratament = a suporta fără reacție patologică. (< fr. tolérer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TOLERÁ vb. 1. v. îngădui. 2. v. suporta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tolerá vb., ind. prez. 1 sg. toleréz, 3 sg. și pl. tolereáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A TOLERÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A accepta admițând în apropiere și făcând abstracție de neajunsuri; a suporta; a suferi; a răbda. 2) (fapte supărătoare nepermise) A admite în mod conștient și tacit; a suporta; a suferi; a îngădui. 3) med. (tratamente, medicamente) A suporta fără reacție de respingere. /<fr. tolérer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink