Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TOLOÁCĂ, toloace, s. f. (Reg.) 1. Pământ lăsat necultivat pentru ca să se odihnească. ♦ Pășune, izlaz comunal pentru vite. 2. Teren liber neîngrădit, între case sau la marginea satului. – Din ucr. toloka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOLOÁCĂ s. v. ogor, pârloagă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
toloácă s. f., g.-d. art. toloácei; pl. toloáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOLOÁCĂ ~ce f. 1) Loc necultivat pe care crește iarbă (unde pasc vitele); pășune; izlaz; imaș; suhat. 2) Teren liber neîngrădit între casele unui sat sau la marginea acestuia. /<ucr. toloka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)