TOLOMÁC, -Ă, tolomaci, -ce, s. m. și f., adj. (Om) molâu, bleg, tont. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tolomác s. m., adj. m., pl. tolomáci; f. sg. tolomácă, g.-d. art. tolomácei, pl. tolomáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOLOMÁC ~ci m. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; bădăran; țopârlan; mârlan; mitocan. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink