Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TONIFICÁRE s. f. Acțiunea de a tonifica și rezultatul ei. – V. tonifica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TONIFICÁRE s.f. Acțiunea de a tonifica și rezultatul ei; întărire, fortificare. [< tonifica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TONIFICÁRE s. v. întremare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tonificáre s. f., g.-d. art. tonificării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TONIFICÁ, tonífic, vb. I. Tranz. (Livr.) A întări, a fortifica un țesut, un organ, un organism. – După fr. tonifier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TONIFICÁ tonífic tranz. rar (organismul sau părți ale lui) A întări prin administrarea unui medicament tonic. /<fr. tonifier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TONIFICÁ vb. I. tr. (Med.) A întări, a fortifica (un țesut, un organism, un organ etc.). [P.i. tonífic. / cf. fr. tonifier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TONIFICÁ vb. tr. a întări, a fortifica (un țesut, un organism etc.); a tonifia. (< fr. tonifier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TONIFICÁ vb. v. întrema.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tonificá vb., ind. prez. 1 sg. tonífic, 3 sg. și pl. tonífică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink