TONOMETRÍE s. f. 1. Capitol al chimiei fizice care studiază presiunea de vapori a soluțiilor nevolatile, în scopul determinării greutății moleculare a substanțelor dizolvate. ♦ Măsurarea presiunii de vapori a unei soluții. 2. (Med.) Măsurare a tensiunii (intraoculare). – Din fr. tonométrie, germ. Tonometrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TONOMETRÍE s.f. 1. Măsurarea presiunii de vapori a unei soluții. ♦ Capitol al fizicii care se ocupă cu măsurătorile presiunilor de vapori ai soluțiilor unor substanțe nevolatile. 2. Operație de măsurare a tensiunii. [Gen. -iei. / < fr. tonométrie, germ. Tonometrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TONOMETRÍE s. f. 1. procedeu de determinare a greutății moleculare prin măsurarea tensiunii de vapori ai soluțiilor unor substanțe nevolatile. ◊ studiu al soluțiilor bazat pe acest procedeu. 2. măsurare a tensiunii vasculare cu ajutorul a diverse aparate; măsurare a tensiunii intraoculare. (< fr. tonométrie, germ. Tonometrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tonometríe s. f. (sil. -tri-), art. tonometría, g.-d. tonometríi, art. tonometríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink