TÓNUS, tonusuri, s. n. 1. Stare permanentă de ușoară tensiune a mușchilor unui organism sănătos (aflat în repaus). 2. Stare permanentă de e*******e (în condiții de repaus) a centrilor nervoși. ♦ Fig. Energie, vigoare. – Din fr. tonus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÓNUS s.n. Stare de funcționare latentă a mușchilor sau a nervilor în repaus, în măsură a se modifica la intervenția diverșilor e*******i. ♦ (Fig.) Energie, vigoare. [< fr., lat. tonus, cf. gr. tonos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÓNUS s. n. 1. stare de funcționare a mușchilor sau a nervilor de repaus, în măsură a se modifica la intervenția diverșilor e*******i. 2. (fig.) energie, vigoare. (< fr. tonus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tónus s. n., pl. tónusuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÓNUS ~uri n. 1) Stare normală a mușchilor sau a centrilor nervoși ai unui organism sănătos. 2) Stare permanentă de e*******e a centrilor nervoși în condiții de repaus. 3) fig. Capacitate de a face ceva; putere fizică. /<fr. tonus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink