TOPONÍM, toponime, s. n. Toponimic. – Din fr. toponyme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOPONÍM s.n. Toponimic. [< fr. toponyme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TOPONÍM s. n. nume propriu de loc; toponimic. (< fr. toponyme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TOPONÍM adj., s. toponimic. („Brașov” este un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
toponím s. n. (sil. mf. top-), pl. toponíme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOPONÍM ~e n. lingv. Nume topic (de locuri, de localități, de munți etc.). /<fr. toponyme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink