Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: toropi (verb tranzitiv) , toropire (substantiv feminin)   
TOROPÍRE, toropiri, s. f. Acțiunea de a toropi și rezultatul ei. – V. toropi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOROPÍRE s. 1. amorțeală. 2. v. moleșeală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
toropíre s. f., g.-d. art. toropírii; pl. toropíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOROPÍ, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeală (1); a ameți, a buimăci, a moleși. ♦ A cuprinde, a copleși; a năpădi. ♦ A bate zdravăn; a ucide în bătăi. – Din ucr. toropyty.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE TOROPÍ mă ~ésc intranz. reg. A face (concomitent) schimb de bătăi (unul cu altul). /<ucr. toropyty
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A TOROPÍ ~ésc tranz. 1) A aduce în stare de toropeală; a face să fie cuprins de moleșeală; a moleși. 2) A cuprinde din toate părțile; a pune stăpânire. 3) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi (în bătăi); a snopi; a stropși; a făcălui; a stâlci; a tăbăci. /<ucr. toropyty
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TOROPÍ vb. 1. v. răzbi. 2. a moleși. (Canicula îl ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TOROPÍ vb. v. snopi, stâlci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
toropí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. toropésc, imperf. 3 sg. toropeá; conj. prez. 3 sg. și pl. toropeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)