TORSIÚNE, torsiuni, s. f. 1. Deplasare relativă a două secțiuni paralele și transversale ale unui obiect solid; răsucire. ♦ Indice care arată gradul de torsiune (1) al unui material textil. 2. Scrântitură, luxație. [Pr.: -si-u-] – Din fr. torsion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TORSIÚNE s.f. 1. Răsucire. ♦ (Text.) Indice care arată gradul de torsionare a unui semitort, exprimat prin numărul de răsucituri pe unitatea de lungime. 2. (Mat.) Calitate caracteristică a curbelor (din spațiu). 3. Scrântitură, luxație. [Pron. -si-u-. / < fr. torsion, cf. lat. torsio < torquere – a răsuci].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TORSIÚNE s. f. 1. răsucire. ◊ (text.) indice care arată gradul de torsiune a unui semitort, exprimat prin numărul de răsucituri pe unitatea de lungime. 2. (mat.) calitatea caracteristică a curbelor (din spațiu). 3. scrântitură, luxație. (< fr. torsion, lat. torsio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TORSIÚNE s. v. răsucire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TORSIÚNE s. v. deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, luxație, scrânteală, scrântire, scrânti-tură, sucire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
torsiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. torsiúnii; pl. torsiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TORSIÚNE ~i f. 1) tehn. Operație de răsucire a unui material, corp în jurul axei. 2) Traumatism constând din întinderea sau din ruperea ligamentelor unei articulații; entorsă. [Sil. -si-u-] /<fr. torsion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink