TOTÉMIC, -Ă, totemici, -ce, adj. Care aparține unui totem, privitor la totem sau la totemism. – Din fr. totémique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOTÉMIC, -Ă adj. Referitor la un totem. [Cf. fr. totémique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
totémic adj. m., pl. totémici; f. sg. totémică, pl. totémice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOTÉMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de totem; propriu totemului. 2) Care ține de totemism; propriu totemismului. /<fr. totemique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink