Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TOVÁRĂȘ, -Ă, tovarăși, -e, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză. ◊ Tovarăș (sau tovarășă) de viață = soț (sau soție). 2. Termen folosit între comuniști când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea. 3. Epitet dat unei ființe, de obicei animal, care însoțește pe cineva (în mod constant); ființă credincioasă cuiva. 4. Asociat, părtaș (într-o afacere). 5. S. f. art. (Fam., ieșit din uz) Educatoare, învățătoare sau dirigintă în școala generală. – Din ucr. tovaryš, rus. tovarișci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOVÁRĂȘ s. 1. (pop.) fârtat, soț, (reg.) ortac, (înv.) soție. (~ de muncă.) 2. v. camarad. 3. v. asociat. 4. v. însoțitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
továrăș (-și), s. m.1. Prieten, camarad. – 2. Părtaș, asociat. – Var. înv. tovaroș. Sl. tovarištĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 283), cf. cr. tovariš, slov. tovaruš, pol. towarzysz, rut. tovarys, rus. tovarišt.Der. tovarășe, s. f. (camaradă); tovărășie, s. f. (companie, asociație, societate); tovărășiță, s. f. (Mold., camaradă); întovărăși, vb. (a însoți, a ține companie; a se asocia, a forma o societate).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
továrăș s. m., voc. továrășe; pl. továrăși; abr. tov.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOVÁRĂȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Fiecare dintre persoanele legate prin activitatea sau viața dusă în comun, privite în raport una față de alta. ~ de drum.~ de suferință persoană care a pătimit cu cineva împreună. ~(ă) de viață soț (soție). 2) Persoană asociată cu alta într-o acțiune sau într-o activitate; companion. /<ucr. tovaryš, rus. tovarišț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)