Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: tracasa (verb tranzitiv) , tracasare (substantiv feminin)   
TRACASÁRE, tracasări, s. f. (Livr.) Faptul de a tracasa.V. tracasa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRACASÁRE s.f. Acțiunea de a tracasa și rezultatul ei. [< tracasa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRACASÁRE s. v. agasare, enervare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tracasáre s. f., g.-d. art. tracasării; pl. tracasări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRACASÁ, tracasez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi, a necăji, a sâcâi pe cineva. – Din fr. tracasser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TRACASÁ ~éz tranz. rar A nu lăsa în pace, deranjând mereu; a sâcâi. /<fr. tracasser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRACASÁ vb. I. tr. (Franzuzism) A plictisi, a sâcâi, a supăra pe cineva. [< fr. tracasser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRACASÁ vb. tr. a sâcâi, a plictisi, a supăra pe cineva. (< fr. tracasser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRACASÁ vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tracasá vb., ind. prez. 1 sg. tracaséz, 3 sg. și pl. tracaseáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)