Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: tracta (verb tranzitiv) , tractare (substantiv feminin)   
TRACTÁRE, tractări, s. f. Acțiunea de a tracta2 și rezultatul ei. – V. tracta2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRACTÁRE s.f. Acțiunea de a tracta și rezultatul ei; tracțiune. [< tracta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRACTÁRE s. v. remorcare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tractáre (tracțiune) s. f., g.-d. art. tractării; pl. tractări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRACTÁ1 vb. I. v. trata.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRACTÁ2, pers. 3 tractează, vb. I. Tranz. A remorca un vehicul. – Din fr. tracter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TRACTÁ ~éz tranz. rar (vehicule) A face să se miște, exercitând o forță (prin tragere după sine). /<fr. tracter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRACTÁ vb. I. tr. A exercita o forță de tracțiune asupra unui vehicul; a trage. [P.i. -tez. / < tractat, după fr. traction, tractoire < lat. tractio < trahere – a trage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRACTÁ vb. tr. a exercita o forță de tracțiune asupra unui vehicul. (< fr. tracter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRACTÁ vb. v. remorca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tractá vb., ind. prez. 1 sg. tractéz, 3 sg. și pl. tracteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)