Dex traducere

TRADÚCERE, traduceri, s. f. Acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducție. ♦ Interpretare. – V. traduce.

TRADÚCERE s.f. Acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta. ♦ Interpretare. [< traduce].

TRADÚCERE s. f. acțiunea de a traduce; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta. ◊ interpretare. (< traduce)

TRADÚCERE s. 1. tălmăcire, transpunere, (înv.) prefacere, traducție, tălmăcitură, tâlcuială, tâlcuire. (~ dintr-o limbă în alta.) 2. (concr.) tălmăcire, transpunere, versiune. (O ~ reușită din engleză.)

tradúcere s. f., g.-d. art. tradúcerii; pl. tradúceri

TRADÚCE, tradúc, vb. III. Tranz. 1. A reda, a transpune un text, o frază, un cuvânt dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ Spec. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. Fig. A reprezenta, a exprima (cu ajutorul artei). 3. Fig. A înfăptui, a pune în practică. ♦ Refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. 5. (În expr.) A traduce (pe cineva) în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. ◊ (În expr.) A traduce în viață = a pune în aplicare (un principiu, un plan); a înfăptui, a realiza. [Perf. s. tradusei, part. tradus] – Din lat. traducere, fr. traduire.

A TRADÚCE tradúc tranz. 1) (texte) A transpune (dintr-o limbă în alta), încercând realizarea echivalenței de sens și de valoare; a tălmăci. 2) tehn. (mesaje telegrafice) A restabili întocmai pe baza semnalelor recepționate. 3) fig. A reda în altă formă sau cu alte mijloace (decât cele inițiale); a transpune. ◊ ~ în viață a înfăptui în practică. ~ (pe cineva) în fața justiției a aduce (pe cineva) în fața instanțelor judecătorești; a deferi justiției. /<lat. traducere, fr. traduire

TRADÚCERE ~i f. Text sau lucrare tradusă dintr-o limbă în alta. /v. a traduce

TRADÚCE vb. III. tr. 1. A transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ (Spec.) A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. (Fig.) A reda, a reprezenta (prin artă). 3. A înfăptui, a pune în practică. ♦ refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură. 5. (Jur.) A traduce (pe cineva) în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. [P.i. tradúc. / < lat. traducere, cf. fr. traduire, it. tradurre].

TRADÚCE vb. I. tr. 1. a transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ◊ (spec.) a restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. (fig.) a exprima, a reda (prin artă). 3. a ~ în viață = a înfăptui, a pune în aplicare. 4. (tehn.) a transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură. 5. (jur.) a cita în fața justiției, a da în judecată. 6. (fam.) a înșela (în dragoste). II. tr., refl. a (se) manifesta, a (se) exprima (prin). (< lat. traducere, după fr. traduire)

TRADÚCE vb. a tălmăci, a transpune, (livr.) a transla, (înv. și reg.) a tâlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.)

TRADÚCE vb. v. exprima, înfățișa, manifesta, reda, reprezenta.

tradúce (-c, -ús), vb. – 1. A tălmăci, a tîlcui. – 2. (Familiar) A înșela, a trăda un bărbat de către o femeie. – Lat. traducere (sec. XIX), conjugat ca a duce. – Der. traducere, s. f.; traducător, s. m.; traducătoare, s. f.; traductibil, adj.; intraductibil, adj.

tradúce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tradúc, perf. s. 1 sg. tradúsei, 1 pl. tradúserăm; part. tradús