TRÁGIC, -Ă, tragici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține tragediei, care se referă la tragedie, cu caracter de tragedie. ♦ (Substantivat, n.) Categorie a esteticii exprimând un conflict al cărui deznodământ este înfrângerea sau pieirea, în urma unor împrejurări vitrege, a unor persoane virtuoase, a unor idealuri sau a unor categorii sociale valoroase. ♦ Fig. Zguduitor, jalnic, nenorocit. ◊ Expr. (Substantivat) A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată. 2. S. m. (Rar) Autor de tragedii. – Din fr. tragique, lat. tragicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRÁGIC, -Ă adj. 1. Referitor la tragedie, cu caracter de tragedie. 2. (Fig.) Zguduitor, jalnic, funest. ◊ A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată. // s.n. Categorie estetică desemnând pieirea unor valori umane care nu și-au epuizat încă resursele potențiale. // (Și în forma tragi-, tragico-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tragedie”, „de tragedie”, „funest”, „fatal”. [Cf. fr. tragique, it. tragico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRÁGIC, -Ă I. adj. 1. referitor la tragedie, cu caracter de tragedie. 2. (fig.) zguduitor, jalnic, funest. ♦ (fam.) care provoacă neplăceri mari; catastrofal. II. s. n. categorie estetică, sentiment de milă și durere inspirat de înfrângerea sau pieirea, în urma unor împrejurări vitrege, a unor eroi, idealuri sau categorii sociale valoroase. ♦ a lua în ~ = a acorda unei întâmplări o gravitate exagerată. III. s. m. autor de tragedii. (< fr. tragique, lat. tragicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRÁGIC adj. v. dezastruos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Tragic ≠ comic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
trágic adj. m., (autor) s. m., pl. trágici; f. sg. trágică, pl. trágice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
trágic (categorie a esteticii) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRÁGIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tragedie; propriu tragediei. 2) fig. Care provoacă o puternică tulburare sufletească. ◊ A o lua în ~ a exagera gravitatea unei întâmplări sau unei situații; a dramatiza. /<fr. tragique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRÁGIC2 ~ci m. rar Autor de tragedii. /<fr. tragique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRÁGIC3 n. Categorie estetică care exprimă un conflict ce presupune înfrângerea sau pierderea unor valori umane. /<fr. tragique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink