TRAIÉCT, traiecte, s. n. Distanță între două puncte determinate; drum de la un loc la altul; traseu; traiectorie. – Din lat. trajectus, fr. trajet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRAIÉCT s.n. Distanță de străbătut între două puncte determinate; traseu, parcurs. [Pron. tra-iect, pl. -te, -turi. / < lat. traiectus, cf. fr. trajet, germ. Trajekt].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRAIÉCT s. n. distanță de străbătut între două puncte determinate; traseu, parcurs. ◊ traseu liniar pe care se situează un mușchi, un nerv, o arteră etc. ◊ traiectorie. (< lat. traiectus, după fr. trajet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRAIÉCT s. 1. v. rută. 2. v. traiectorie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
traiéct s. n., pl. traiécte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRAIÉCT ~e n. Cale care trebuie străbătută pentru a ajunge de la un loc la altul; parcurs. /<lat. traiectus, fr. traject
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink