Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
tráistă (-te), s. f. – 1. Sac cu baiere, care se duce pe umeri, tăfîlcă, turbincă. – 2. (Arg.) Flacon, sticlă. – Var. înv. taistă, traistă, Olt. tracită, Banat trașită, straiță, trainstă. Mr. tastru, trastu(r). Mgr. τάγιστρον (Meyer, IF, II, 441; Crețu 374; Diculescu, Elementele, 447; Capidan, Raporturile, 552; REW 8528), cf. ngr. τραïστο, calabr. trástina. Legătura cu lat. canistrum (Miklosich, Etym. Wb., 109; Vasmer, III, 70) nu este evidentă. Cuvînt dacic, după Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 304 și Col. lui Traian, 1874, 126, cf. Candrea. Din rom. a trecut la toate idiomurile cu care românii au venit în contact: alb. tra(i)stë, štraitsë, streitsë, draštë, mag. tarisznya, ceh. tanystra (› germ. Tornister), slov. tanejstra, rut., pol. tajstra, rus. taistra. – Der. trăistar, s. m. (fabricant sau vînzător de traiste).
Sursa: Dicționarul etimologic român