Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: trampa (verb tranzitiv) , trampă (substantiv feminin)   
TRAMPÁ vb. I. tr. 1. A stropi (abundent) cu un lichid; a îmbiba cu un lichid. ♦ A însiropa un tort. 2. (Tehn.) A înmuia (ceva) scufundându-l într-un lichid. [< fr. tremper].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRAMPÁ vb. tr. 1. a stropi cu un lichid; a îmbiba cu un lichid. ◊ a însiropa un tort. 2. (tehn.) a înmuia (ceva) scufundându-l într- un lichid. ◊ a aplica pasta inflamabilă pe bețele de chibrit. (< fr. tremper)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
trampá vb., ind. prez. 1 sg. trampéz, 3 sg. și pl. trampeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRÁMPĂ, trampe, s. f. (Reg.) Schimb în natură; troc. ♦ (Fam.) Aranjament, afacere (prin intermediari). ◊ Expr. A face (cuiva) trampa = a mijloci cuiva o afacere, o întâlnire etc. [Var.: treámpă s. f.] – Din tc. trampa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TRAMPÁ ~éz tranz. livr. rar 1) A uda din abundență; a umple în toată masa (cu un lichid). 2) tehn. A scufunda într-o baie cu lichid (fierbinte). /<fr. tramper
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRÁMPĂ s. v. schimb în natură, troc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trámpă (-pe), s. f. – Fel, soi. Fr. trempe.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
trámpă (-pe), s. f. – Schimb, troc. – Var. treampă. Tc. trampa (Șeineanu, II, 365; Ronzevalle 63), cf. ngr. τράμπα, bg., sb. trampa.Der. trămpălui, vb. (a schimba, a face troc), înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
trámpă s. f., g.-d. art. trámpei; pl. trámpe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)