Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TRANDAFÍR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbuști ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate și plăcut mirositoare, folosite mult în industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir sălbatic = măceș. ◊ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teișor (2) (Kerria-japonica); (Zool.); trandafir-de-mare = actinie. 2. (În sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Cârnat din carne de porc tocată mare, cu satârul, și condimentată cu mult piper și usturoi. – Din ngr. triandáfillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populară, de fir).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRANDAFÍR s. I. 1. (BOT.; Rosa) roză, (înv. și reg.) rug, (reg.) rujă. 2. (BOT.) trandafir sălbatic (Rosa canina) = măceș, (pop.) răsură, (reg.) cacadâr, mărăcine, rug, rujă, rujiță, sipică, (Ban.) scobituri (pl.). II. patrician. (A mâncat un ~ bine fript.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trandafír (-ri), s. m.1. Roză. – 2. Cîrnat. – Mr. trandafir, trandaf(i)lă, megl. trindáfil. Ngr. τρ(ι)αντάφυλλο (Cihac, II, 707; Roesler 577; Sandfeld 18), cf. alb. trandafilj, bg. trandafil (Conev 49). Sensul al doilea nu este clar; după Scriban, datorită mirodeniilor pe care le conține. – Der. trandafiriu, adj. (roz).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
trandafír s. m., pl. trandafíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRANDAFÍR1 ~i m. 1) Arbust decorativ cu tulpina înaltă, ramificată și cu țepi, cu flori plăcut mirositoare (folosite în industria parfumurilor); roză. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~ sălbatic arbust cu flori roz sau albe și cu fructul oval, cărnos, de culoare roșie; măceș; răsură; rujă. 3) rar Cârnați preparați din carne de porc cu mult piper și usturoi. /<ngr. tr[i]antáfillon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRANDAFÍR2 n. mai ales art. 1) Dans popular executat de perechi, care se deplasează în salturi înaite și înapoi într-un tempo rapid. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<ngr. tr[i]antáfillon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRANDAFIR-DE-IÁRNĂ s. v. spânz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRANDAFIR-DE-MÁRE s. v. actinie, anemonă-de-mare, dedițel-de-mare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRANDAFIR-DE-MÚNTE s. v. smirdar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trandafír-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
trandafír-de-múnte s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)