TRANSCRÍPȚIE, transcripții, s. f. Faptul de a transcrie. ♦ (Concr.) Copie. ♦ Formalitate, prescrisă de lege, care constă în copierea unui act juridic într-un registru public special. [Var.: (înv.) transcripțiúne s. f.] – Din fr. transcription.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRANSCRÍPȚIE s.f. 1. Copie. 2. Formalitate prescrisă de lege, constând în copierea unui act juridic într-un registru public special. [Gen. -iei, var. transcripțiune s.f. / cf. fr. transcription, lat. transcriptio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRANSCRÍPȚIE s. f. 1. transcriere, copie. 2. (muz.) aranjament (1). 3. transcriere (2). (< fr. transcription)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRANSCRÍPȚIE s. 1. transcriere, transpunere. (~ unui text dintr-un alfabet în altul.) 2. (JUR.) transcriere. (Registru de ~ii imobiliare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRANSCRÍPȚIE s. v. copiat, copie, copiere, reproducere, transcriere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
transcrípție s. f. (sil. tran-, -ți-e), art. transcrípția (sil. -ți-a), g.-d. art. transcrípției; pl. transcrípții, art. transcrípțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRANSCRÍPȚIE ~i f. v. A TRANSCRIE. /<fr. transcription
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink