TRANSFÚG, -Ă, transfugi, -ge, s. m. și f. Militar care săvârșește un act de trădare, trecând în tabăra inamică; p. ext. persoană care își părăsește în mod ilegal țara, partidul etc. – Din fr. transfuge, lat. transfuga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRANSFÚG s.m. Militar care dezertează, care trece la inamic; (p. ext.) persoană care-și părăsește țara, partidul etc. în mod ilegal. [Cf. fr. transfuge, lat. transfuga].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRANSFÚG, -Ă s. m. f. militar care dezertează, care trece la inamic; (p. ext.) cel care-și părăsește țara, partidul etc. în mod ilegal. (< fr. transfuge, lat. transfuga)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
!transfúg (tran-sfug/trans-fug) s. m., pl. transfúgi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
transfúg s. m. (sil. mf. trans-), pl. transfúgi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRANSFÚG ~gi m. 1) Militar care, în timp de război, dezertează și trece de partea inamicului. 2) Persoană care își părăsește țara în mod ilegal. [Sil. trans-fug] /<fr. transfuge, lat. transfuga
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
transfúgă s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transfúgei; pl. transfúge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink