Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: transmite (verb tranzitiv) , transmitere (substantiv feminin)   
TRANSMÍTERE, transmiteri, s. f. Acțiunea de a (se) transmite și rezultatul ei. – V. transmite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRANSMÍTERE s.f. Acțiunea de a transmite și rezultatul ei; transmisiune; înmânare, remitere; comunicare. [< transmite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRANSMÍTERE s. 1. comunicare, trimitere. (~ unor vești.) 2. v. înmânare. 3. v. predare. 4. v. îm-părtășire. 5. trecere, (fam.) pasare. (~ scrisorii din mână în mână.) 6. v. transmisiune. 7. v. răspân-dire. 8. (FIZ.) emitere. (~ unui program radiofonic.) 9. transmisiune. (Curea de ~; ~ radiațiilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
transmítere s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transmíterii; pl. transmíteri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRANSMÍTE, transmit, vb. III. Tranz. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A aduce la cunoștința cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva. ♦ A comunica ceva cu ajutorul unui post emițător de radio, de televiziune, de telegraf; a emite. 2. A face să ajungă la altul, a trece din om în om. 3. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. de la o persoană la alta. 4. A realiza o deplasare de energie, de radiații, de unde etc. ♦ Refl. (Despre energie, radiații, unde etc.) a trece dintr-un loc în altul; a se propaga. 5. A comunica o mișcare de la o mașină la alta sau de la un organ al unei mașini la altul. [Perf. s. transmisei, part. transmis] – Din fr. transmettre, lat. transmittere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TRANSMÍTE transmít tranz. 1) (ceva cuiva) A trimite indirect; a da printr-un intermediar. 2) (știri, informații) A aduce la cunoștință publicului larg; a emite; a comunica; a relata; a difuza. 3) (lumină, căldură, sunete, mirosuri etc.) A face să cuprindă spații tot mai largi; a răspândi; a difuza; a propaga. 4) A face să treacă de la un obiect la altul. 5) tehn. (mișcări, impulsuri etc.) A comunica unui corp, unui dispozitiv; a imprima. [Sil. trans-mi-] /<fr. transmettre, lat. transmittere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRANSMÍTE vb. III. 1. tr. A trimite ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A comunica ceva. 2. tr. A comunica cu ajutorul unui post de emisie; a emite. 3. tr. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. altei persoane. 4. tr., refl. A (se) propaga, a (se) comunica. [P.i. transmít, part. -is. / < lat. transmittere, cf. fr. transmettre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRANSMÍTE vb. I. tr. 1. a trimite ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ a comunica ceva. 2. a comunica cu ajutorul unui post de emisie; a emite. 3. (jur.) a trece un bun, un drept etc. altei persoane. II. tr., refl. a (se) propaga, a (se) comunica. (< fr. transmettre, lat. transmittere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRANSMÍTE vb. 1. a comunica, a spune, a zice, (înv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutăți.) 2. a prezenta. (Îți ~ salutările lui.) 3. a-i duce. (A-i ~ salutări de la ...) 4. v. înmâna. 5. v. preda. 6. v. împărtăși. 7. v. anunța. 8. a da, a trece, (fam.) a pasa. (~ scrisoarea din mână în mână.) 9. a purta, a trece. (~ paharul din mână în mână.) 10. v. transfera. 11. a trece. (Maladia s-a ~ de la unul la altul.) 12. v. răspândi. 13. v. propaga. 14. v. emite.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
transmíte vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transmít, 1 pl. transmítem, perf. s. 1 sg. transmiséi, 1 pl. transmíserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. transmítă; part. transmís
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)