TRANSPARÉNȚĂ, transparențe, s. f. (Adesea fig.) Proprietate a unor corpuri sau a unor medii a fi transparente. – Din fr. transparence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRANSPARÉNȚĂ s.f. Calitatea a ceea ce este transparent. [Cf. fr. transparence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRANSPARÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi transparent. 2. mod de lucru, principiu al unor conducători sau organe conducătoare de a face cunoscută public, în permanență, întreaga lor activitate. (< fr. transparence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRANSPARÉNȚĂ s. 1. claritate. (~ a unei lentile.) 2. diafanitate, (rar) străvezime, transparițiune, (înv.) prevedere, străvedere. (~ unui material textil.) 3. v. limpezime. 4. (POL.) glasnost.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRANSPARÉNȚĂ s. v. claritate, inteligibilitate, limpezeală, limpezime.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
transparénță s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transparénței; pl. transparénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRANSPARÉNȚĂ ~e f. Caracter transparent. /<fr. transparence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink