Dex transportor

TRANSPORTÓR, -OÁRE, transportori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transportă, care duce, care cară. 2. S. n. Aparat sau instalație (automată) pentru transportul materialelor pe direcție orizontală, verticală sau înclinată și la distanțe relativ mici. 3. S. n. Autovehicul blindat, echipat cu armament ușor, care servește la transportul militarilor. – Din fr. transporteur.

TRANSPORTÓR, -OÁRE adj. Care transportă. // s.n. 1. Instalație pentru transportarea materialelor la distanțe relativ mici. 2. Autovehicul blindat, cu posibilități de deplasare pe orice teren, cu care se transportă trupele și statele-majore. // s.m. și f. Muncitor care execută lucrări de transport (3) [în DN]. [Cf. fr. transporteur].

TRANSPORTÓR, -OÁRE I. adj. care transportă. II. s. n. 1. utilaj pentru transportarea materialelor, a produselor etc. la distanțe relativ mici. 2. autovehicul blindat, cu posibilități de deplasare pe orice teren, cu care se transportă trupele și statele-majore, muniții etc. 3. ~ aerospațial = primul etaj al unui lansator de satelit sau vehicul spațial capabil de a reveni pe pământ. 4. avion, navă de transport. III. s. m. 1. (chim.) element intermediar capabil de a transmite o substanță. 2. (biol.) gazdă care transmite infecția fără a fi afectată de ea. IV. s. m. f. muncitor care execută lucrări de transport (3); transportator. (< fr. transporteur)

TRANSPORTÓR adj., s. 1. adj. v. purtător. 2. s. (TEHN.) transportor-melc = șnec.

transportór adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transportóri; f. sg. și pl. transportoáre

transportór s. n. (sil. mf. trans-), pl. transportoáre

TRANSPORTÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care transportă. Bandă ~oare. /<fr. transporteur

TRANSPORTÓR² ~oáre n. 1) Instalație pentru transportarea continuă a unor materiale la distanțe relativ mici. ~ de încărcare. ~ cu bandă. 2) Autovehicul militar folosit pentru transportare. ~ de rachete. ~ blindat. /<fr. transporteur