Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: transpune (verb tranzitiv) , transpunere (substantiv feminin)   
TRANSPÚNERE, transpuneri, s. f. Acțiunea de a (se) transpune și rezultatul ei; transpoziție. – V. transpune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRANSPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) transpune și rezultatul ei; redare, transcriere etc.; transpoziție. [< transpune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRANSPÚNERE s. 1. (rar) transpoziție. (~ unui obiect.) 2. tălmăcire, traducere, (înv.) prefacere, traducție, tălmăcitură, tâlcuială, tâlcuire. (~ unui text dintr-o limbă în alta.) 3. (concr.) tălmăcire, traducere, versiune. (O ~ reușită din limba engleză.) 4. transcriere, transcripție. (~ unui text dintr-un alfabet în altul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
transpúnere s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transpúnerii; pl. transpúneri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRANSPÚNE, transpún, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare sau dintr-o situație în alta. ♦ Fig. A da expresie în scris, pe scenă, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. ♦ A transcrie sau a executa o compoziție muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă inițial. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginația etc. în altă situație sau în alt timp. – Trans- + pune (după fr. transposer, lat. transponere).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE TRANSPÚNE mă transpún intranz. A se strămuta cu imaginația (în altă situație sau în alt timp). /trans- + a pune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A TRANSPÚNE transpún tranz. A reda în altă formă sau prin alte mijloace (decât cele inițiale). ~ în altă limbă. /trans- + a pune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRANSPÚNE vb. III. 1. tr. A schimba, a pune, a muta ceva dintr-un loc în alt loc, dintr-o stare în alta. ♦ (Fig.) A reda, a arăta ceva (în scris, pe scenă, pe ecran etc.) ♦ A transcrie sau a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost compusă. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în altă parte, schimbându-i semnul. 2. refl. (Fig.) A se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp. [P.i. transpún, conj. -nă. / < trans- + pune, după fr. transposer, lat. transponere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRANSPÚNE vb. I. tr. a schimba, a muta ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare în alta. ◊ (fig.) a reda ceva (în scris, pe scenă, pe ecran). ◊ a transcrie, a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decât cea inițială. ◊ a muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în altă parte, schimbându-i semnul. II. refl. (fig.) a se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp. (după fr. transposer, lat. transponere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRANSPÚNE vb. 1. a tălmăci, a traduce, (livr.) a transla, (înv. și reg.) a tâlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.) 2. a transcrie. (A ~ un text dintr-un alfabet în altul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
transpúne vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transpún; conj. prez. 3 sg. și pl. transpúnă; ger. transpunând; part. transpús
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)