TRANZÁCȚIE, tranzacții, s. f. Convenție între două sau mai multe părți, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial etc.; p. gener. înțelegere, învoială, acord. [Var.: (înv.) tranzacțiúne s. f.] – Din fr. transaction, lat. transactio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRANZÁCȚIE s.f. Înțelegere, învoială, convenție. ♦ Acord între două sau mai multe părți prin care se transmit anumite drepturi sau se face un schimb comercial. [Gen. -iei, var. tranzacțiune s.f. / cf. fr. transaction, lat. transactio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRANZÁCȚIE s. f. 1. înțelegere, învoială, convenție. 2. acord între două sau mai multe părți prin care se transmit anumite drepturi sau se face un schimb comercial, de bursă etc. (< fr., engl. transaction, lat. transactio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRANZÁCȚIE s. 1. afacere, (englezism) business. (O bună ~ comercială.) 2. operație. (~ de bursă.) 3. v. înțelegere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tranzácție s. f. (sil. -ți-e; mf. tranz-), art. tranzácția (sil. -ți-a), g.-d. art. tranzácției; pl. tranzácții, art. tranzácțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRANZÁCȚIE ~i f. Înțelegere încheiată între două sau mai multe părți, pe bază de concesii reciproce, asupra transmiterii unor drepturi sau asupra schimbului de mărfuri. [G.-D. tranzacției; Sil. -ți-e] /<fr. transaction, lat. transactio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink