Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: tras (adj.) (adjectiv) , trasa (verb tranzitiv) , trasă (substantiv feminin)   
TRÁSĂ, trase, s. f. 1. Diagrama deplasării unui tren înscrisă în graficul de circulație a terenurilor. 2. (Fiz.) Linie descrisă de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic; spot. – Din fr., engl. trace.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRÁSĂ s.f. 1. Urmă, semn. 2. (Tehn.) Diagramă a mersului unui tren. [< fr. trace].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRÁSĂ s. f. 1. urmă, semn. 2. diagramă a mersului unui tren. 3. linie descrisă de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic. (< fr., engl. trace)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
trásă s. f., pl. tráse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRAS, -Ă, trași, -se, adj., s. m. 1. Adj. (Despre față sau părți ale ei) Slab, obosit, sleit (de boală, de supărare etc.); (despre oameni) care are fața slabă, obosită, suptă. 2. S. m. Persoană asupra căreia s-a emis o trată pe care este obligată să o plătească la scadență. – V. trage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRASÁ, trasez, vb. I. Tranz. 1. A însemna pe o suprafață linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; spec. a însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat. 2. A indica, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.; a schița. – Din fr. tracer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TRASÁ ~éz tranz. 1) (contururi) A marca printr-o linie subțire; a descrie. 2) fig. (direcții, sarcini, obiective) A elabora (din timp), fixând esențialul; a schița; a contura; a jalona. /<fr. tracer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRAS ~să (~și, ~se) v. A TRAGE și A SE TRAGE.~ la față foarte slăbit (din cauza bolii, a supărării etc.). /v. a trage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRASÁ vb. I. tr. 1. A trage, a însemna pe o suprafață linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. A indica, a da directive în ceea ce privește o acțiune, o activitate etc. ♦ A arăta esențialul într-o chestiune etc.; a schița, a descrie. [< fr. tracer, cf. germ. trassieren, it. tracciare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRAS s. m. (fin.) debitor asupra căruia s-a emis o cambie, pe care este obligat să o onoreze la scadență. (după it. trassato)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRASÁ vb. tr. 1. a însemna pe o suprafață linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. a indica, a da directive în ceea ce privește o acțiune, o activitate etc. ◊ a arăta esențialul într-o chestiune etc.; a schița, a descrie. (< fr. tracer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRAS adj. 1. v. suflecat. 2. v. slab.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRASÁ vb. 1. a duce, a trage. (A ~ linii paralele.) 2. v. descrie. 3. (fig.) a jalona. (A ~ etapele obligatorii ale tacticii noastre.) 4. v. schița. 5. a arăta, a indica. (A ~ cuiva calea de urmat) 6. a da. (A ~ o directivă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tras (fin.) s. m., pl. trași
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
trasá vb., ind. prez. 1 sg. traséz, 3 sg. și pl. traseáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)