Dex traversare

TRAVERSÁRE s.f. Acțiunea de a traversa și rezultatul ei; trecere peste... ♦ (Concr.) Instalație la întretăierea a două linii de cale ferată. ♦ Așezare a unei nave cu axa paralelă cu crestele valurilor. [< traversa].

TRAVERSÁRE s. f. 1. acțiunea de a traversa. 2. instalație la întretăierea a două linii de cale ferată. 3. străpungerea unui element de construcție pentru montarea instalațiilor. 4. așezare periculoasă a unei nave cu axa paralelă cu crestele valurilor. (< traversa)

TRAVERSÁRE s. 1. trecere. (~ străzii.) 2. v. stră-batere.

traversáre s. f., g.-d. art. traversării; pl. traversări

TRAVERSÁ, traversez, vb. I. Tranz. A trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum) pe cealaltă parte; a trece peste... ♦ A străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări, mări, oceane etc.) ♦ Fig. A trăi, a simți, a suporta (o anumită vreme). Traversează o criză morală. – Din fr. traverser.

A TRAVERSÁ ~éz tranz. 1) (obiecte situate transversal față de linia mișcării) A străbate deplasându-se de-a curmezișul în cealaltă parte; a trece. 2) (suprafețe întinse, spații) A parcurge de la un capăt la altul sau dintr-o parte în alta; a străbate. fig. (stări, perioade de timp) A depăși, suportând. ~ o criză sufletească. /<fr. traverser

TRAVERSÁ vb. I. tr. A trece de pe o parte pe cealaltă a unei străzi, a unui drum, a unui fluviu; a trece dincolo. ♦ A străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări etc.). ♦ (Fig.) A trăi, a simți, a suporta (un anumit timp). [< fr. traverser].

TRAVERSÁ vb. tr. 1. a trece de pe o parte pe cealaltă a unei străzi, a unui drum, fluviu etc. ◊ a străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări, mări). 2. (fig.) a trăi, a simți, a suporta. 3. (mar.) a prinde ancora cu cârligul de traversieră și a o așeza orizontal. ◊ a așeza o vergă travers pe punte. (< fr. traverser)

TRAVERSÁ vb. 1. a trece. (A ~ strada, oceanul etc.) 2. v. străbate.

traversá vb., ind. prez. 1 sg. traverséz, 3 sg. și pl. traverseáză