Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: treapăd (substantiv neutru) , trepăda (verb)   
TREÁPĂD s. n. 1. Trap (1). ♦ Alergătură multă încoace și încolo. 2. Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură. 3. (În evul mediu, în Țara Românească) Taxă sau amendă percepută de la cei care nu-și plăteau datoriile sau de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați. [Var.: (reg.) treápăt s. n.] – Din trepăda (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TREÁPĂD n. 1) Mers al calului între pas și galop; trap. 2) Zgomot produs de cal când merge în acest fel. 3) Umblătură continuă încolo și încoace. ◊ La ~ la fugă; repede. 4) pop. Stare patologică manifestată prin eliminare frecventă de fecale cu consistență apoasă; diaree. /v. a trepăda
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TREÁPĂD s. v. diaree, dizenterie, du-te-vino, trap, tropăială, tropăit, tropăitură, tropot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
treápăd s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TREPĂDÁ, trépăd, vb. I. Intranz. (Pop.) 1. A alerga sau a merge fără astâmpăr de colo până colo; a se agita. 2. (Despre cai) A merge la trap. [Prez. ind. și: treápăd] – Lat. trepidare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TREPĂDÁ trépăd intranz. pop. 1) A alerga încolo și încoace; a se agita. 2) (despre cai) A merge la trap. 3) A merge des undeva (de obicei, fără rost). 4) pop. A suferi de diaree. /<lat. trepidare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TREPĂDÁ vb. v. urdina.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trepădá (-eápăd, -át), vb.1. A umbla repede, a se zbuciuma, a se agita. – 2. A merge la trap. – 3. A avea diaree. – Var. Trans. trăpăda. Lat. trĕpĭdāre (Pușcariu 1755; Tiktin). – Der. treapăd (var. tr(e)apăt), s. n. (alergătură, trap; diaree, urdinare); trepădătoare, s. f. (plantă, Mercurialis annua), datorită folosirii ei contra diareei, cf. numele său fr. foirolle; trepăduș, s. m. (băiat de curse); trepădătură, s. f. (alergătură). Este dubletul lui trepida, vb. (a vibra puternic).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
trepădá vb., ind. prez. 1 sg. trépăd, 2 sg. trépezi, 3 sg. și pl. treápădă; conj. prez. 3 sg. și pl. trépede; ger. trepădând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)