Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TREFILÁRE, trefilări, s. f. Acțiunea de a trefila și rezultatul ei; trefilat. – V. trefila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TREFILÁRE s.f. Acțiunea de a trefila; trefilat; etirare. [< trefila].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TREFILÁRE s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilat. (~ sârmei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trefiláre s. f., g.-d. art. trefilării; pl. trefilări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TREFILÁ, trefilez, vb. I. Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sârmă. – Din fr. tréfiler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TREFILÁ ~éz tranz. tehn. (materiale metalice ductile) A trece forțat printr-o filieră (pentru a căpăta sârmă). /<fr. tréfiler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TREFILÁ vb. I. tr. A trece forțat o tijă metalică prin filieră, pentru a o reduce la dimensiunile unui fir; a trage un metal în formă de sârmă. [< fr. tréfiler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TREFILÁ vb. tr. a trece un material metalic printr-o filieră pentru a obține o sârmă. (< fr. tréfiler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
trefilá vb., ind. prez. 1 sg. trefiléz, 3 sg. și pl. trefileáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink