Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: treiera (verb tranzitiv) , treierat (adjectiv)   
TREIERÁT s. n. 1. Faptul de a treiera; treier, treieriș. 2. Timpul când se treieră; treier, treieriș. [Pr.: tre-ie-] – V. treiera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TREIERÁT s. (AGRIC.) treier, treieriș. (În vremea ~ului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
treierát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TREIERÁ, tréier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ◊ Aparat de treierat = ansamblu, la o batoză sau la o combină, în care se efectuează operația de treierare a cerealelor. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-.Var.: (reg.) trierá vb. I] – Lat. tribulare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TREIERÁ tréier tranz. (cereale sau păstăioase) A bate, separând boabele de restul plantei. /<lat. tribulare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TREIERÁ vb. v. colinda, cutreiera, parcurge, străbate, vântura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
treierá (-r, -át), vb. – A separa semințele cerealelor de restul plantei. – Var. treera, triera.Mr. triγir(are), megl. trăir(ari). Lat. tribŭlāre (Densusianu, Hlr., 168; Koerting 9722; Pușcariu 1759; REW 8885), cf. it. trebbiare (sard. triulare), prov. treblar, sp. trillar, port. trilhar.Der. treier (var. Mold. trier), s. n. (treierare, treierat); treierat, s. n. (acțiunea de a treiera); treierător, s. m. (persoană care se ocupă cu treieratul); treierătoare, s. f. (femeie care treieră; mașină de treierat); treieriș, s. n. (treierat); treierătură, s. f. (grîu treierat).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
treierá vb., ind. prez. 1 sg. tréier, 3 sg. și pl. tréieră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)