Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TREÍME, treimi, s. f. 1. Fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte dintr-un întreg. 2. Grup de trei ființe sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate. ♦ (În religia creștină, mai ales în sintagma Sfânta Treime) Uniune spirituală a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt) reprezentând un singur Dumnezeu. – Trei + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TREÍME s. triadă, trinitate, trio, (pop.) troiță. (Formau o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
treíme s. f., g.-d. art. treímii; pl. treími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TREÍME ~i f. 1) Fiecare dintre părțile (egale) ale unui întreg, împărțit în trei; a treia parte dintr-un întreg. 2) Unitate constituită din trei elemente. ◊ Sfânta ~ unitate tainică în credința creștină a celor trei fețe ale divinității (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh) care întruchipează pe Dumnezeu; trinitate. /trei + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
Sfânta Treíme adj. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)