Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TRIÁDĂ, traide, s. f. Reunire de trei elemente care formează împreună o unitate. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triade, lat. trias, -adis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRIÁDĂ s.f. 1. (Ant.) Reunire a trei divinități, trei ființe etc. ♦ Ansamblu format dintr-o strofă, o antistrofă și o epodă în poezia greacă. 2. (În filozofia lui Hegel) Schemă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, cuprinzând trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. Grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare. [Pron. tri-a-. / < fr., it. triade, lat. trias].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRIÁDĂ s. f. 1. (ant.) reunire a trei divinități, ființe etc. ◊ ansamblu din strofă, antistrofă și epodă în poezia greacă. 2. (fil.; la Hegel) schemă abstractă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare; trilogie (3). (< fr. triade, lat., gr. trias)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRIÁDĂ s. v. trio.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
triádă s. f. (sil. tri-a-), g.-d. art. triádei; pl. triáde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRIÁDĂ ~e f. Grup din trei elemente cu proprietăți asemănătoare care constituie o unitate. [G.-D. triadei; Sil. tri-a-] /<fr. triade
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)