TRIÁSIC, -Ă, triasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a erei mezozoice, caracterizată printr-o floră în care predomină gimnospermele și printr-o faună în care apar belemniții, unii coralieri și noi reptile. 2. Adj. Care aparține triasicului (1), privitor la triasic. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triasique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRIÁSIC s.n. (Geol.) Prima perioadă a mezozoicului. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. tri-a-. / < fr. triasique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRIÁSIC, -Ă adj., s. n. (din) prima perioadă a mezozoicului; trias. (< fr. triasique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRIÁSIC s. (GEOL.) (înv.) trias.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
triásic adj. m. (sil. tri-a-), pl. triásici; f. sg. triásică, pl. triásice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
triásic s. n. (sil. tri-a-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRIÁSIC1 n. Prima din cele trei perioade ale erei mezozoice. /<fr. triasique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRIÁSIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de prima perioadă a mezozoicului; propriu primei perioade a mezozoicului. 2) Care datează din prima perioadă a mezozoicului. Fosilă ~că. /<fr. triasique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink