TRIBUNÁT, tribunate, s. n. Funcția de tribun; perioada în care își desfășura activitatea un tribun. – Din fr. tribunat, lat. tribunatus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRIBUNÁT s.n. (Ist.) Funcția și demnitatea de tribun; durata acestei funcții. ♦ Adunare politică în Franța, instituită prin constituția din 1799, care discuta legile fără a le vota. [< lat. tribunatus, cf. fr. tribunat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRIBUNÁT s. n. 1. funcția, demnitatea de tribun; durata acestei funcții. 2. adunare politică în Franța, instituită prin constituția din 1799, care discuta legile fără a le vota. (< fr. tribunat, lat. tribunatus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tribunát s. n., pl. tribunáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRIBUNÁT ~e n. înv. 1) Funcție de tribun. 2) Durata exercitării acestei funcții. /<lat. tribunatus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink