TRICÍCLU, tricicluri, s. n. (Rar) Tricicletă. – Din fr. tricycle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRICÍCLU adj. (Despre un aterizor sau un velociped) Cu trei roți. // s.n. Tricicletă. [Pl. -li (s.n.) -le, -luri. / < fr. tricycle, cf. gr. tri – cu trei, kyklos – roată].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRICÍCLU I. adj. (despre un aterizor, un velociped) cu trei roți. II. s. n. tricicletă. (< fr. tricycle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRICÍCLU, tricicle, s. n. Tricicletă. – Fr. tricycle.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TRICÍCLU s. v. tricicletă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tricíclu s. n. (sil. -clu), art. tricíclul; pl. tricícluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRICÍCLU ~ri n. Vehicul asemănător bicicletei, cu trei roți, dintre care două sunt paralele. /<fr. tricycle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink