TRICLÍNIU, triclinii, s. n. (La romani) Încăpere a casei în care se mânca (și care cuprindea trei paturi așezate pe trei laturi ale mesei). ♦ (În bazilicile creștine) Sală anexă clădirii principale în care se primeau pelerinii sau se desfășurau diverse ceremonii. [Var.: triclínium s. n.] – Din lat. triclinium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRICLÍNIU s.n. 1. (Ant.) Complex de trei paturi cu trei locuri, așezate de-a lungul a trei părți ale unei mese de sufragerie a unei case romane. ♦ Sufragerie. 2. Sală de mese a unei comunități (monahale) creștine, în care se primeau pelerinii sau se celebrau diverse ceremonii. [Pron. -niu, var. triclinium s.n.. / < lat. triclinium, cf. gr. triklinion < tri – cu trei, kline – pat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRICLÍNIU s. n. 1. sală de mese în casele romane cu trei paturi de-a lungul a trei laturi ale unei mese. ◊ sufragerie. 2. sală de mese a unei comunități (monahale) creștine în care se primeau pelerinii sau se celebrau diverse ceremonii. (< lat. triclinium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
triclíniu s. n. (sil. -cli-) [-niu pron. -niu], pl. triclínii, art. triclíniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRICLÍNIU ~i n. 1) (în bazilicile creștine) Sală specială pentru primirea pelerinilor și oficierea ceremoniilor. 2) Sală de mese într-o mănăstire; trapeză. [Sil. tri-cli-niu] /<lat. triclinium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink