Dex trifoi

TRIFÓI, trifoiuri, s. n. Nume dat mai multor plante din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu florile strânse în inflorescențe globuloase, divers colorate, unele specii fiind cultivate ca plante furajere (Trifolium). – Lat. trifolium.

TRIFÓI m. Plantă erbacee furajeră cu flori de diferite culori, dispuse în inflorescențe sferice, și cu frunze formate din trei foliole. ◊ ~-alb trifoi cu tulpina culcată, ramificată și cu flori albe. ~-roșu trifoi cu tulpina e****ă, simplă sau ramificată și cu flori roșii. /<lat. trifolium

TRIFÓI s. (BOT.) trifoi roșu (Trifolium pratense) = trifoi sălbatic; trifoi sălbatic (Trifolium pratense) = trifoi roșu.

TRIFÓI s. v. culbeceasă, papanaș, sparcetă, trifoiaș.

trifói (-i), s. m. – 1. Plantă (Trifolium alpestre, T. pratense, T. repens). – 2. Plante furajere (Menyanthes trifoliata, Medicago falcata, M. sativa, M. lupulina). – Var. Banat tîrfoi. Mr. trifol’u. Lat. trĭfǒlĭum (Diez, I, 425; Pușcariu 1762; Candrea-Dens., 613; REW 8899), cf. it. trifoglio, prov. trefuelh, fr. trefueil, alb. tërfoj (Philippide, II, 656). Pînă la un moment dat s-a pus la îndoială faptul că ar fi moștenit în rom.; dar mr. și alb. par să-l dovedească; contaminarea cu ngr. τρυφύλλι (Candrea-Dens., 613) sau cu trei (Pascu, Beiträge, 16) nu este o ipoteză necesară. Este dubletul lui treflă, s. f. (trifoi, culoare de cărți de joc; cataramă în formă de trifoi), din fr. trèfle. – Der. trifoiște, s. f. (cultură de trifoi; plantă, Menyanthes trifoliata); trifoiaș, s. m. (varietate de trifoi, Trifolium procumbens); trifoios, adj. (în formă de trifoi, se zice despre o varietate de măcriș). – Din rom. provine rut. tryfoi (Miklosich, Wander., 20).

trifói s. n., (sorturi) pl. trifóiuri; (lanuri) pl. trifoáie

TRIFOI-AMÁR s. v. plutică, trifoiște.

TRIFOI-DE-ÁPĂ s. v. plutică.

TRIFOI-DE-BÁLTĂ s. v. trifoiște.

TRIFOI-DE-LÁC s. v. trifoiște.

TRIFOI-MÁRE s. v. sulfină.

TRIFOIUL-CÁPRELOR s. v. sulițică.

TRIFOIUL-RÁCULUI s. v. vătămătoare.