TRIMÉR, -Ă adj. 1. (Bot.) Care este divizat în trei părți dispuse în triunghi echilateral. 2. (Chim.) Polimer cu greutatea moleculară egală cu triplul greutății moleculare a monomerului polimerizat. [< fr. trimère].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRÍMER s.n. 1. Bobină folosită în radiofonie. 2. (Tehn.) Mașină de încărcat materiale granulare sau pulverulente în vehicule. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / < germ. Trimer, engl., fr. trimmer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRÍMER1 s. n. 1. condensator ajustabil, de capacitate ușoară, în radiofonie. 2. mașină de încărcat materiale granulare sau pulverulente prin aruncare în vehicule. (< germ. Trimmer, engl., fr. trimmer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRIMÉR2, -Ă I. adj. divizat în trei părți dispuse în triunghi echilateral. II. s. m. polimer din trei molecule de monomer. (< fr. trimère)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
trimér adj. m., pl. triméri; f. sg. triméră, pl. trimére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
trimér (chim.) s. m., pl. triméri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
trímer (tehn.) s. n., pl. trímere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink