TRINITÁR, -Ă, trinitari, -e, adj. (Livr.) Referitor la trinitate. – Din fr. trinitaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRINITÁR, -Ă adj. Referitor la trinitate. // s.m. și f. (Bis.) Adept al doctrinei creștine care considera cele trei naturi, persoane și substanțe ale trinității ca fiind diferite. ♦ Trinitarian. [Cf. fr. trinitaire, it. trinitario].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRINITÁR, -Ă adj., s. m. f. (adept) al trinității. ◊ trinitarian. (< fr. trinitaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
trinitár s. m., adj. m., pl. trinitári; f. sg. trinitáră, pl. trinitáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink