TRINITARIÁN, -Ă, trinitarieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Credincios creștin care acceptă ca dogmă de bază existența trinității. 2. Adj. Care aparține trinitarienilor (1), privitor la trinitarieni. [Pr.: -ri-an] – Din engl. trinitarian.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRINITARIÁN, -Ă s.m. și f. (Bis.) 1. Nume dat celor care acceptă dogma trinității. 2. Călugăr din ordinul monahal al Sfintei Treimi, înființat în sec. XII în scopul eliberării creștinilor căzuți în captivitate la musulmani; trinitar; mathurin. // adj. Referitor la trinitarieni, care aparține trinitarienilor. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. engl. trinitarien].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRINITARIÁN, -Ă s. m. f. 1. nume dat celor care acceptă dogma trinității. 2. călugăr din ordinul monahal al Sfintei Treimi, înființat în sec. XII în scopul eliberării creștinilor căzuți în captivitate la musulmani; trinitar. (< engl. trinitarian)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRINITARIÁN s., adj. (BIS.) mathurin. (Prozelit ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trinitarián s. m., adj. m. (sil. -ri-an), pl. trinitariéni (sil. -ri-eni); f. sg. trinitariánă, g.-d. art. trinitariénei, pl. trinitariéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink