TRIPLÉT, triplete, s. n. Al treilea dintre trei exemplare de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte care sunt de aceeași proveniență, dar care au intrat în limbă în epoci diferite. – Din fr. triplet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRIPLÉT1 s.n. Al treilea dintre trei exemplare de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. [< fr. triplette].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRIPLÉT2 s.n. 1. (Fiz.) Multiplet alcătuit din trei linii spectrale. 2. Obiectiv fotografic compus din trei lentile. [< fr. triplet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRIPLÉT I. s. n. 1. al treilea dintre trei exemplare de același fel. 2. a treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. 3. (fiz.) multiplet din trei linii spectrale. 4. (mat.) mulțime ordonată având trei elemente. 5. obiectiv fotografic cu trei lentile. II. s. m. pl. trei ființe născute deodată de aceeași mamă; trigemeni (< fr. triplet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
triplét (al treilea exemplar, obiectiv fotografic triplu, asociație de ioni) s. n. (sil. -plet), pl. tripléte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRIPLÉT ~e n. Exemplar care ocupă ultimul loc într-un grup constituit din trei exemplare identice. [Sil. tri-plet] /<fr. triplet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
tripléți s. m. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink