TRÍPLUM s. n. (Muz.) Voce superioară a unei piese polifonice la trei voci în sec. XII-XIII. – Din lat. triplum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRÍPLUM s. n. (muz.) vocea superioară a unei piese polifonice în trei voci, în sec. XII – XIII. (< lat. triplum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tríplum (muz.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink