TRÍPOLI s. n. Sediment de bioxid de siliciu alcătuit din scoici și infuzori, întrebuințat în industrie. – Din fr. tripoli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRÍPOLI n. Rocă sedimentară silicoasă poroasă, întrebuințată în industrie; diatomit; kiselgur. /<fr. tripoli
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRÍPOLI s.n. Diatomit. [Pron. -po-li. / < fr. tripoli].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRÍPOLI s. n. diatomit. (< fr. tripoli)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRÍPOLI s. (MIN.) diatomit, kieselgur, pămânțel, pământ de diatomee.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trípoli s. n. (sil. -po-li)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRIPÓL, tripoli, s. m. Rețea electrică tripolară. – Din fr. tripôle, engl. tri-pole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRIPÓL s.m. (Fiz.) Rețea electrică cu trei borne de acces. [< fr. tripôle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRIPÓL s. m. rețea electrică tripolară. (< fr. tropôle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tripól s. m., pl. tripóli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink