TRISTÉȚE, tristeți, s. f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; p. ext. regret. – Trist + suf. -ețe (după fr. tristesse, it. tristezza).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRISTÉȚE s. f. stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; melancolie; (p. ext.) regret. (după fr. tristesse, it. tristezza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRISTÉȚE s. 1. v. mâhnire. 2. v. posomoreală. 3. duioșie, durere, întristare, jale. (~ exprimată de o doină.) 4. melancolie. (O dulce ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Tristețe ≠ bucurie, veselie, voioșie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
tristéțe s. f., art. tristéțea, g.-d. art. tristéții; pl. tristéți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRISTÉȚE tristeți f. Stare de spirit a unui om trist. [G.-D. tristeții] /trist + suf. -ețe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink