TRIUMVÍR, triumviri, s. m. (În Roma antică) Fiecare dintre cei trei membri ai triumviratului. [Pr.: tri-um-] – Din lat., fr. triumvir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRIUMVÍR s.m. Titlu dat în vechea Romă fiecăruia dintre cei trei membri ai unei magistraturi care avea atribuții administrative, politice etc. ♦ Nume dat participanților la cele două triumvirate care au condus Roma în anii 60 și 43 î.e.n. [Pron. tri-um-. / < lat., fr. triumvir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRIUMVÍR s. m. fiecare dintre cei trei membri ai unui triumvirat. (< lat., fr. triumvir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
triumvír s. m. (sil. tri-um-), pl. triumvíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRIUMVÍR ~i m. (în Roma antică) Conducător politic și militar din componența unui triumvirat. /<lat., fr. triumvir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink