TROCÁR, trocare, s. n. Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice. – Din fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TROCÁR s.n. Instrument chirurgical folosit pentru puncții. [< fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TROCÁR s. n. instrument chirurgical pentru puncții. (< fr. trocart, germ. Trokar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
trocár, trocári, s.m. (pop.) om care face coveți, vase de lemn; om de condiție modestă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
trocár (persoană) s. m., pl. trocári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
trocár (instrument chirurgical) s. n., pl. trocáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink