TROFICITÁTE s. f. Proprietate a materiei vii de a-și păstra structura normală prin asigurarea nutriției necesare. – Trofic + suf. -itate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TROFICITÁTE f. 1) Proprietate de a-și menține structura normală prin nutriție. 2) Stare de nutriție a diferitelor organe și țesuturi. /trofic + suf. ~itate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TROFICITÁTE s.f. (Biol.) Ansamblul fenomenelor de nutriție a organismelor vii; stare de nutriție a diferitelor organe și țesuturi. [Cf. fr. trophicité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TROFICITÁTE s. f. 1. ansamblul fenomenelor de nutriție a organismelor vii; stare de nutriție a diferitelor organe și țesuturi. 2. însușire a unui sol de a fi nutritiv pentru plante. (< fr. trophicité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
troficitáte s. f., g.-d. art. troficității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink