TRÓINIC, -Ă, troinici, -ce, adj. (Reg.) Care este cuprins de o boală grea; toropit, buimăcit de boală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
tróinic1, tróinice, s.n. (reg.) sfoară groasă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
tróinic2, tróinică, tróinici, tróinice, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink