TROLÉU, trolee, s. n. 1. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică și care permite alimentarea cu energie electrică direct de la un cablu aerian. 2. (Impr.) Troleibuz. – Din fr. trolley.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TROLÉU s.n. Priză de curent pentru alimentarea motorului unui vehicul cu tracțiune electrică. [Pl. -ee, -euri. / < engl., fr. trolley].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TROLÉU s. n. priză de curent pentru alimentarea motorului unui vehicul cu tracțiune electrică. (< fr. trolley)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TROLÉU s. v. troleibuz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
troléu (electr.) s. n., art. troléul; pl. trolée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TROLÉU ~e n. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică, pentru realizarea contactului alunecător cu conducta aeriană. /<fr., engl. trolley
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink